Ma intorc la tine, iar si iar, mare albastra....singur cu tine simt ca problemele ma lasa si noi doi vom discuta tot timpul despre tot ce ma apasa.....cam asa suna versurile unui cantec. Eu cand ma gandesc la mare, desi va suna ca un cliseu, vad un albastru infinit, calm si profund. Nu am fost niciodata fan mare, daca ar fi sa aleg intre ea si munte e clar cine va iesi castigator, dar, totusi, incet marea iti intra in suflet si in corp, intai prin briza umeda care iti da dureri de oase (aviz amatorilor cu ''romanticul'' instalat, lol, glumesc), apoi prin mirosul iodat, nisipul fin si cald, prin senzatia de calm ce ti-o ofera albastrul ei si intr-un final contactul cu apa, odata intrat nu-ti mai doresti sa iesi, ador senzatia de lejeritate si de libertate ce ti-o ofera; imi las corpul sa pluteasca la suprafata apei,gandurile sa zboare si grijile sa dispara.
Un ghid turistic as spune doar ca L'ile Rousse face parte de departamentul Haute Corse si este o statiune balneara. Numele ei provenind de la granitul rosu pe care e construita. Insa e mai mult decat atat, e un contrast intre amestecul de roci si vegetatia salbatica, intre austeritate si bogatia de parfumuri ale unei insule pierdute in timp unde traditionalul se impleteste cu modernul in diferite moduri.
